Paraclisul Seminarului s-a dovedit neîncăpător pentru numeroșii credincioși, sosiți să-l cinstească și anul acesta, la hramul de vară, pe Sfântul Ioan, care a văzut lumina zilei în zona de nord a județului Botoșani, la Crăiniceni, la 23 iulie 1913 și a cărui viață s-a împletit firesc între țara sfântă a nașterii sale și Țara Sfântă a luptelor duhovnicești. Rămas orfan de părinți din fragedă copilărie, înzestrat cu deosebite calități intelectuale și cu o fierbinte dragoste de Dumnezeu, Sfântul Ioan va intra la vârsta de 20 de ani în obștea Mănăstirii Neamț, cu ascultare de infirmier, bibliotecar, profesor de limba română, pentru ca după trei ani să plece în Țara Sfântă, la Mănăstirea Sfântul Sava. Aici va avea ascultarea de paraclisier, ghid, bibliotecar și ajutor de econom, dar mai cu seamă ca infirmier, arătând grijă deosebită pentru arabii răniți în lupte și care erau primiți spre îngrijire în mănăstire.
După o perioadă de opt ani și după ce petrece nouă luni într-un lagăr pe Muntele Măslinilor, în timpul celui de-al doilea război mondial, cuviosul Ioan este numit în anul 1946 egumen la schitul românesc de la Iordan, în apropierea locurilor umblate altădată de Sfântul Ioan Botezătorul. Vreme de cinci ani reprezintă un far călăuzitor pentru călugări și pelerini, cărora le slujea în limba română, le oferea din scrierile sale și le dădea povețe de folos sufletesc. În anul 1952 intră în obștea Mănăstirii Sfântul Gheorghe din pustia Hozevei, viețuind pe locurile în care s-a sălășluit odinioară profetul Ilie, retrăgându-se până la sfârșitul vieții într-o peșteră din apropiere, în chilia Sfânta Ana. A trecut la Domnul în 5 august 1960, rămășițele sale pământești fiind descoperite la 8 august 1980, întregi și răspândind bună mireasmă.
„Sfântul Ioan a fost și este pentru noi o lumină, deoarece el s-a aprins ca o flacără și s-a lăsat luminat de Mântuitorul Hristos pe care L-a iubit, este un învățător, un dascăl spre dobândirea virtuților, prin poeziile și cuvintele sale duhovnicești, și un mare iubitor al Maicii Domnului, cea care i-a plinit lipsa mamei și a bunicii trecute la Domnul din fragedă copilărie, Maica Domnului pe care a preaslăvit-o în poezii și imne, devenite cu timpul pricesne și cântări de suflet ale românilor”, a remarcat pr. prof. Cosmin Pristavu, în cuvântul de învățătură.
La finalul Vecerniei a fost săvârșit parastasul pentru ctitorii, binefăcătorii, profesorii și absolvenții Seminarului trecuți la Domnul, dintre care amintim pe Înaltpreasfințitul Pimen, mitropolitul Moldovei, preotul cărturar Dumitru Furtună, preotul profesor Constantin Muha.
„Hramul nu este doar al Seminarului, ci este și al comunității dorohoiene, unii dintre dumneavoastră fiind implicați direct sau indirect, fapt care face ca între credincioși și Seminar, prin Paraclisul închinat Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, să fie o legătură duhovnicească și să participați astfel cu drag la slujbele oficiate aici. Sperăm să dobândim cu toții bucuria participării la hramul școlii cu ajutorul Sfântului Ioan Iacob, care ne-a ajutat în multe situații de lipsuri materiale, pe care îl rugăm ca de acum să ne ajute și în privința râvnei, a strădaniei, a implicării în mai mare măsură în viața duhovnicească a Seminarului nostru. Vă mulțumim pentru strădanie, osteneală, pentru că sunteți alături de noi și pentru că rugăciunea dumneavoastră este și pentru bunul mers al acestei școli teologice, ca Dumnezeu să lucreze prin ea în pregătirea unor creștini de valoare”, a exprimat în cuvântul de final părintele profesor Petru-Georgel Chichioacă, Directorul Seminarului Teologic „Sfântul Ioan Iacob” din Dorohoi.
În data de 5 august, momentele festive au avut loc la Mănăstirea „Sfântul Ioan Iacob” din Crăiniceni, unde s-a săvârșit Sfânta Liturghie de către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan, înconjurat de un sobor ales de preoți din care au făcut parte profesori ai Seminarului dorohoian și în prezența a numeroși credincioși.
Bucură-te Sfinte Ioane, mult-nevoitorule!
Pr. prof. Cosmin Pristavu
