Lăsînd în subsidiar nefasta potrivire prin care domnul Cîțu a ajuns premier al României, precum și îndoielnica moralitate a acestuia – încă n-am auzit de vreo dezmințire a faptului că a fost implicat într-un atac asupra leului –, vom încerca să ajungem la adevăratele cauze ale acestei mîrșăvii.
Domnul Octav Bjoza, condamnat la 15 ani de muncă silnică și 10 ani degradare civică în timpul comunismului, trecînd prin închisorile Codlea, Gherla, Galaţi, Brăila, Văcăreşti şi Jilava, prin lagărele de muncă din Balta Brăilei de la Strâmba, Stoieneşti şi Salcia, precum şi cele din Delta Dunării ca Bacul „4” şi Periprava – Secţia Grindu, a fost demis din funcţia de subsecretar de stat la Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist.
Prin curajul și sacrificiul său, domnul Bjoza reprezintă modelul adevărat de erou al neamului românesc, un român care și-a jertfit tot ce a avut mai de preț pentru a apăra valorile fără de care astăzi am fi falimentari spiritual. Un om cît o istorie întreagă, un reper de moralitate și verticalitate.
Eliberarea din funcție vine în urma comunicatului prin care AFDPR (prin președintele acesteia, domnul Bjoza) semnala prezența unor articole strîmbe și injuste în Legea nr. 232/2020. Articole anti-democratice și vădit părtinitoare care privează de unele reparații morale pe chiar copiii celor care au pătimit în închisorile comuniste. Copii care au suferit, ei înșiși, de pe urma persecuției la care au fost supuși părinții lor.
Motivația oficială a acestui act abuziv este legată de paragraful prin care dimensiunile Holocaustului în România au fost puse în discuție. Înțelegem, așadar, care sînt resorturile care au determinat această decizie și vedem clar că domnul Cîțu nu este decît un simplu executant al unor ordine. Deși în comunicatul AFDPR, domnul Octav Bjoza invită la o dezbatere în căutarea adevărului istoric, această invitație este răstălmăcită în cheia negaționismului Holocaustului. Este evidentă, dacă nu era deja, preocuparea autorităților statului pentru toate celelalte etnii, mai puțin pentru cea română. Înțelegem că suferința celorlalte etnii este, cumva, superioară suferințelor pe care poporul român le-a îndurat și continuă să le îndure. Noi n-avem voie să ne plîngem morții, să ne sprijinim supraviețuitorii, să ne prețuim eroii, să le păstrăm vie memoria.
Mai mult, prin articolele 13 și 14 ale Legii 232/2020, statul român aplică o pedeapsă pe care nici măcar evreii – în tabăra cărora domnul Cîțu s-a poziționat din oficiu – nu o concep și nu o aplică, Ezechiel 18.20: „Sufletul care păcătuiește, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său și tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său!”
Iată, deci, ironia supremă a istoriei recente: un fiu de crîncen torționar este deputat, în timp ce o parte dintre urmașii celor care au pătimit în închisorile comuniste sînt lipsiți de o minimă reparație. Iar un erou al neamului este dat afară dintr-o funcție pe care nimeni n-ar fi mai îndreptățit decît el să o dețină. De ce nu căutați, tovarășilor, vreun torționar care să mai fie în viață și care să poată fi pus în locul domnului Bjoza, pentru ca astfel șarada anticomunistă din România să fie completă?
Le transmitem celor cățărați vremelnic în funcții de decizie, că vălul roșu-bolșevic pe care încearcă să-l așeze peste istoria și memoria poporului român va fi sfîșiat de adevărul neuitării noastre!
Nu-i veți putea pune pumnul neo-comunist în gură eroului Octav Bjoza și știți de ce? Pentru că el este însuși poporul român, prin tot ce are el mai bun, mai demn și mai înalt! Iar noi, românii de bună credință, sîntem toți Octav Bjoza!
Sursa: Comunicat de presă
