Prima conferință a avut loc pe 1 Decembrie, Ziua Națională a României, începând cu orele 16.00, în Catedrala ,,Adormirea Maicii Domnului” din Dorohoi și a avut ca invitat pe părintele arhim. Melchisedec Sandu, starețul Mănăstirii ,,Sfânta Treime” Știubieni, iar tema abordată, ,,Sfinții lui Dumnezeu, izvoare de tămăduire și binecuvântare”, a adus laolaltă Biserica din cer: pe Sfântul Ierarh Nectarie și Sfântul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou (ale căror moaște – aduse de părintele stareț – au făcut parte dintr-o procesiune organizată de protopopiat între 1-8 decembrie 2024), și Biserica de pe pământ: pe credincioșii care au venit nu doar să se închine cu evlavie la cei doi sfinți, ci și să afle Cuvânt de folos pentru întărirea și creșterea duhovnicească în acest Post al Nașterii Domnului.

Cuvântul de deschidere, rostit de către părintele protopop pr. Ionuț-Ștefan Apetrei, a fost urmat de prezentarea temei și de rugăciunile începătoare ale părintelui stareț Melchisedec care, cu modestie, bunătate și căldură sufletească, a povățuit credincioșii cu multă dragoste, amintindu-le în primul rând despre importanța rugăciunii în post, pe care a numit-o ,,hrană sufletească”, precum și despre ceea ce însemnă a fi în ascultare și a avea un conducător duhovnicesc, condiții esențiale pentru creștinul care năzuiește să-și sfințească viața.

De asemenea, acesta a explicat faptul că omul contemporan se îngrijește prea mult de trup și uită de suflet, și astfel, timpul pe care noi, cei din lume, i-l dăm lui Dumnezeu e foarte puțin și fără intensitate în trăirea credinței.

Părintele a stăruit asupra importanței adevărului că suntem un ,,microcosmos”, ,,chip al lui Dumnezeu” și, prin urmare, avem datoria de a ne sfinți și mântui, fiecare în modul lui personal, cu talanții unici pe care Dumnezeu ni i-a dat pentru lucrarea pe care o avem de făcut în lume – cu trimitere la viețile celor doi sfinți: Sf. Ierarh Nectarie și Sf. Cuvios Mucenic Efrem cel Nou, despre care a povestit cu multă evlavie.

A doua conferință a avut loc pe 8 decembrie, orele 17.00, în aceeași locație, avându-l ca invitat pe părintele arhim. Ioan Harpa, starețul Mănăstirii Popăuți, și a avut tema: ,,Slujbele Bisericii, leacuri pentru omul contemporan”.

Părintele stareț Ioan, în preajma căruia este suficient doar să te așezi fără să întrebi nimic, ale cărui smerenie și blândețe ar liniști și cel mai tulburat suflet, și-a început Cuvântul prin a trezi în conștiința creștinului importanța desăvârșită a slujbelor Bisericii – ,,vistierie a Ortodoxiei” – slujbe care ,,tratează omul de păcate, de moarte și de propriile limite”. El numește Biserica ,,spital duhovnicesc” de însănătoșire spirituală, fără de care omul nu poate trăi. Îndepărtarea omului de Dumnezeu este direct proporțională cu lipsa lui de la Sfintele Slujbe, al căror rol este de a preveni Neștiința, Uitarea și Nelucrarea. Neștiința se tratează la fiecare Liturghie, odată cu tâlcuirea Cuvântului lui Dumnezeu de către preoții bisericii și participarea activă și conștientă la slujbe (fără risipire și gânduri la cele lumești); cele mai frumoase rugăciuni învățate în biserică, spune părintele, sunt Doamne, miluiește! și Doamne, ai milă de robul Tău! Uitarea ne desparte de Dumnezeu în măsura în care amânăm participarea la Sfintele Slujbe și trăim ancorați în materie, comoditate și plăcere; și, totodată, când suntem Nelucrători și trândavi, ne îndoim constant de existența divinității și trăim în frică și anxietate.

În cartea sa, Omul, acest necunoscut (1935), doctorul francez Alexix Carrel spune că ,,toate bolile se datorează diminuării sau atrofierii simțului sacru, a sentimentului sfințeniei” și, în consecință, acest simț se pierde când omul se desparte de Slujbele Bisericii. ,,Sfințenia restaurează organele bolnave”, amintește părintele stareț, de aceea, participarea din generație în generație la Sfintele Slujbe înseamnă că ,,acestea poartă în ele lucrul Duhului Sfânt pe care ni-l transmit și nouă”.

La sfârșitul Cuvântului de învățătură a urmat o sesiune de întrebări din partea credincioșilor, cărora părintele le-a răspuns cu răbdare și delicatețe, pe înțelesul tuturor (copii și adulți). Ne rămân vii îndemnurile sale: de a ,,căuta să-i dăm lui Dumnezeu tot ceea ce este mai bun”, de a înțelege că ,,rugăciunea de dimineața este temelia fiecărei zile”, de a încerca ,,să ne rugăm la lumânare” și de a fi convinși că întotdeauna ,,credincioșii sunt împreună slujitori cu preotul” la Sfintele Liturghii, amintindu-ne totodată că ,,un preot bun este un preot cuminte și ascultător” (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Toți cei care au participat la această seară duhovnicească vor rămâne cu povețele rostite cu dragoste de părintele Ioan – să luăm aminte că ,,Biserica este modelul societății ideale” și doar ,,creștinii care iubesc slujbele rămân verticali” –, cu rugăciunea pe care a citit-o la finalul conferinței pentru vindecarea sufletelor și a trupurilor noastre, precum și cu bucuria extraordinară de a ne binecuvânta pe fiecare, în drumul său liniștit la ieșirea din catedrală.

Conchid prin a spune că sfințenia părintelui Melchisedec și a părintelui Ioan se simte sau se măsoară după ceea ce aceștia au semănat în sufletele noastre: bucurie, liniște, speranță și dorința arzătoare de a Îi dărui lui Dumnezeu mai mult din timpul nostru, de a Îi arăta mai multă recunoștință și iubire zi de zi.

Dacă reușim să ducem cu noi, din cele două seri duhovnicești, câteva din învățăturile părinților stareți și să le ,,lucrăm doar pe acelea în toată săptămâna care va urma, apoi în toată viața”, precum spune mereu părintele duhovnic Ciprian, atunci cu siguranță că viața noastră va fi una nu doar de sănătate trupească și sufletească, ci cu adevărat de creștere duhovnicească. Așa să ne ajute Dumnezeu!

Enoriaș,

prof. Gianina Magdalena CUCOREANU