Dacă pe teren s-au duelat două echipe, în tribune n-am avut cu cine să ne duelăm. A fost momentul în care ne uitam la cei din Huși cu oarecare nervozitate: "Băi, voi de ce ați venit la Iași?". O mână de oameni, care s-au răsfirat ca să dea măcar impresia că ocupă o tribună, reprezenta pentru noi un adversar învins înainte de a începe lupta. Neavând ce face, a trebuit totuși să o începem. Tribuna "dorohoiană" s-a umplut la refuz. Steguri, eșarfe, fanfară, ultrași adevărați, tatuaje selecte, semințe de la ruși, de-alea bune, primar, Victor Mihalache, studenții dorohoieni care au uitat pentru 4 ore de sesiune, o Poliţie haină care ne confisca dopurile de la pet-uri. Aştia credeau că dopurile erau cu ceva premii, dar au luat ţeapă! Nouă nu ne trebuiau dopurile, ci conţinutul. Aşa că hai la luptă. Şi am luptat.

Terenul bătăliei însă, era ales ca de Ştefan cel Mare! Uscat și tare, chelbos, cu denivelări. Gândindu-ne la iarba verde de acasă, ne întrebam dacă trebuie să jucăm pentru a rămâne în Liga a IV-a!. Nu de alta, dar așa arăta "gazonul" de la TEPRO Iași. Așa că și în cazul terenului, am avut un ascendent moral.

Deci, să recapitulăm: noi galerie - ei, niște "nevinovați", noi avem stadion - ei, obișnuiți cu toloaca, echipa noastră a venit cu autocarul lui FC Botoșani - ei au venit cu "cursa specială", noi cu fanfară - ei, cu audiția. Deja eram mai buni ca ei.

Începe meciul! Ai noștri, cu mult mai atletici, cu echipament de firmă, păreau că umplu terenul, iar golul era doar o chestiune de timp. Ratăm cu poarta goală, ratăm singuri cu portarul, da, sunt în mâna noastră, suntem în Liga a III-a! Dintr-o dată, ce să vezi: ne muiem ca macaroanele când vedem că un arbitru cu caș la gură începe să facă parte din joc! Ceva nu e în regulă. Timpul trece, vine pauza.0-0. Nu e bine! Mai alimentăm cu bere de peste drum. Ăia din Huși își cumpără înghețată. E clar: cu ăștia nu avem să ne batem! Rămâne să se bată doar FCM Doroohi.

Și începe repriza secundă. În sfârșit, jucăm ceea ce ne-am dorit o repriză întreagă. Îi înghesuim în careu, ratăm în continuare, îi sufocăm! Fanfara cântă! Și cântă bine! Înscriem! Da, suntem mai buni decât ei! Am scăpat: nu mai jucăm la Rogojești decât la nunți! Nu ne mai frângem gleznele pe la Rădăuți-Prut! Ne uităm la ceas: mai avem timp să-i umplem de goluri. Da' de unde? Iar a început arbitrul să joace fotbal! Și dă-ne cartonașe, și dă-le faulturi inexistente, dacă s-ar putea numai din apropierea careului. Nu-i nimic, rezistăm, suntem mai buni, merităm să câștigăm. Meciul se joacă până în minutul 90. Și așa a fost. Ne-au egalat în minutul 90! Bețele de la steaguri au părăsit flamurile și au devenit instrumente de avertizare vizuală pentru arbitru. Avertizările sonore sunt imposibil de reprodus, dar lesne de închipuit. Nu-i nimic, o luăm de la început. Și atacăm! Nu ne lăsăm călcați în picioare de reprezentanții Zghiharei! La urma urmei, ei cu vinul, noi cu berea! Care avea deja un gust puternic și amărui... Hai Dorohoiul! Și de după un smoc de iarbă, unde stătea ascuns, a răsărit Mamară. Așa este de mic, că se ascunde în iarbă! Mic, da' al dracu'! A preluat, a păcălit apărarea adversă, și-a asumat meritele unui Messi de Dorohoi și le-a arătat ălora din Huși că buturuga mică... are o inimă mare! Da, Mamară, veșnica rezervă, a rezolvat ceea ce trebuia rezolvat în primele 90 de minute! 2-1! De-acum ne luptăm doar cu arbitrul! E din Iași, dar nu m-ar mira să aibă casă în Huși! Minutele parcă se lungesc. Deși soarele începuse să apună, căldura parcă era prea mare... Ar fi nedrept, nu putem fi egalați de niște "amatori"! Mai e puțin...Cei din Huși încep să părăsească tribuna. Fanfara cântă RETRAGEREA. UNDE EȘTI, DOMNULE KUSTURITZA? Da, este momentul psihologic. Arbitrul le oferă pe tavă lovituri de pedeapsă(câți bani o fi încasat?). Ultima fază! Suntem în continuare ținuți în propriul careu de arbitru. Ne apărăm eroic. Ce mică pare mingea, ce grea e degajarea, am mai pățit-o la fel și în minutul 90..."Hai, băi animaluleee! Fluieră!". Pentru prima dată în tot meciul, ne-a ascultat.

Și începe fiesta! Colban e aruncat pe brațe până când, să fim sinceri, a ieșit colbul din el! O merita din plin! Vreo 400 de dorohoieni au trezit invidia câtorva chibiți ieșeni: "nici POLI nu are așa galerie!". Deja ne umflăm în pene. La așa un succces, la așa echipă, la așa galerie, meritam să jucăm pe stadionul lui POLI Iași, care, întâmplător, se cheamă Alexandrescu! Dar s-a evitat campania electorală. Rămâne însă pe buze mesajul de pe eșarfe: TE IUBESC, DOROHOI! Și pentru că suntem cârcotași, nu acceptăm să nu promovăm în Liga a II-a! Ce, Urziceniul n-a ajuns până în Liga Campionilor?

Autor: Vuvuzela