Despre Andrei Hriţuleac, tânărul din Broscăuţi care s-a sinucis pe data de 6 ianuarie, s-a scris şi s-a vorbit foarte mult în ultima perioadă, atât în spaţiu public cât şi privat. Majoritatea discuţiilor au avut în vedere modul tragic în care şi-a luat viaţa dar mai ales motivele care l-ar fi împins la acest gest. Noi dorim să vă prezentăm o altă faţă a tânărului, mai puţin cunoscută publicului larg, cea de poet.

Andrei Hrițuleac s-a născut la data de 4 iulie 1997 la Dorohoi. De mic a început să cocheteze cu literatura compunând poezii de la vârsta de 10 ani la școală fiind numit de profesorul de limba română Antonescu Cătălina, „Micul Coșbuc”. După terminarea școlii generale „Dimitrie Pompeiu” din Broscăuți , locul natal al acestuia, devine elev la Seminarul Teologic „Sfântul Ioan Iacob” Dorohoi. Elev cu calități excepționale, s-a implicat în foarte multe activități devenind membru al Cenaclului „Editor”, al clubului de literatură „Aleph”, unde i se și publică o serie de poezii în revistele „Muguri de lumină” și „Picături de sidef”, reviste aparținând clubului mai sus menționat, a fost membru în grupul „ATOR” și a făcut parte din trupa de teatru al seminarului.

Știa să îmbine foarte plăcut poezia cu muzica, compunându-și singur versurile pe care le cânta pe scenele din Dorohoi la diferite evenimente. În 2014 a participat la preselecțiile X Factor de la Iași și București. Iubea rappul și față de alți tineri care îndrăgesc acest gen de muzică, Andrei era „...unul din puținii rapperi și cu sufletul”. Fiecare vers compus de Andrei, a fost scris de acesta în cele mai intense momente din viața lui.

Pe lângă dragostea de poezie și muzică, Andrei mai avea o mare dragoste... pe Dumnezeu. Era un foarte bun creștin, el de mic fiind nelipsit de la sfintele slujbe care aveau loc în parohia Broscăuți.

Vă prezentăm două poezii compuse de Andrei Hriţuleac:

Mesaj

Un nou poem,
Un nou roman,
O nouă tragedie-n viață
Îți face vârsta un balsam,
Un drum de rouă-n dimineață.

Un nou poet din depărtări
E cunoscut acum de mulți.
Ar vrea să scrie ce îl doare,
Ar vrea ca tu să îl asculți.

Un nou poem,
Un nou roman,
O nouă tragedie-n față.
Ai vrea pe toate să le ai
Și să pornești tăcut în viață.



Nălucă

O frunză a picat,
O altă frunză plânge.
Decoru-i plagiat,
Iar inima-i se frânge.
În parc, pe-o bancă ruptă
Din scânduri învechite
Stă ea...dar stă tăcută..
Mimoză nedorită.
A început să plouă
Cu frunze...și cu picuri,
Iar ea o ciornă scrie..
Pierdută-n depărtări.
Nu simte că e udă,
Șiroaie-i curg pe față
Și parcă este-ori nu
Stând singură în ceață.
Citesc povestea ei
În păru-i despletit,
Iar zeci de porumbei
Îmi spun cum a murit.
Afară plouă-n ropot.
Uimit și chiar speriat
Încep să plâng în hohot
Sperând că am visat.

Sursa: Momentul municipiului Dorohoi