Bătălia pentru debarcarea lui Gabriel Oprea este legitimă, prin prisma moralei, avînd în vedere tragedia de care este, aproape cert, vinovat. A crede, însă, că în spatele tsunamiului de atacuri la adresa lui se află doar dorința de dreptate a presei, internauților și a publicului ar devoala o mare doză de candoare.



În fapt, moartea lui Gigină a venit mănușă unei puternice grupări din servicii, care s-a trezit cu șansa nesperată de a puncta indirect și decisiv în lupta pentru controlul alegerilor de anul viitor. Tocmai această miză uriașă face greu de crezut teoria că Oprea chiar va pleca, finalmente.

Pînă acum cîțiva ani, în interiorul SRI încă se vorbea de două mari grupări: cea reformistă, devotată americanilor și euratlantismului, în general, și cea conservatoare, rămășițele încă puternice ale fostei securități comuniste.
Gabriel Oprea se număra printre apropiații primei grupări, la pachet cu George Maior. Dincolo de nenumăratele lui bube în cap, Oprea are, totuși, o indiscutabilă orientare pro-Washington, și asta nu de ieri, de azi.
Nici nu e de mirare că gruparea conservatoare din SRI nu a văzut cu ochi buni ascensiunea sa, mai ales după fondarea UNPR. Să ne amintim atacurile devastatoare din parlament ale deputatului PSD Ion Stan, stîlp al comisiei SRI ani îndelungați și om apropiat vechilor structuri, care îi arată lui Oprea numai pisici una și una. Nu vorbim de frecții precum plagiatul, ci de afaceri grele, care au implicat și aproape lichidat industria națională de armament în perioada în care Oprea era ministrul Apărării și plasase oameni de încredere de ai săi în structurile respectivei industrii. Datele furnizate de Stan erau mult prea precise ca să fie obținute după ureche, implicarea SRI era clară.

Generalul de mucava și-a urmat, însă, netulburat, ascensiunea. Poate, grație și sprijinului deosebit de care beneficia. Cumetri de cursă lungă, Ponta, Maior, Oprea, Ioan Rus, nici nu se mai știa care e naș și care fin, la care se adăugau Florian Coldea, îndrumat de Oprea la doctorat, Laura Kovesi, care juca la nunta fiicei actualului vicepremier și mulți alții. O echipă de aur, care trăgea să cîștige definitiv meciul cu vechile structuri din SRI, sub oblăduirea lui Traian Băsescu, cel căruia nu îi luase mult pînă să-l reevalueze pe Oprea, fostul membru al mafiei lui Năstase, cum îl numea.

Toate bune și frumoase, pînă în urmă cu vreo doi ani și ceva, cînd, în interiorul grupării pro-atlantiste încep să apară oarece tulburări.

Într-un interviu misterios al lui George Maior, dat ”României libere” în februarie 2013, acesta vorbește, pe nepusă masă, de apariția unor grupuri de putere care încearcă să implice SRI în jocurile electorale din 2014.

E posibil să fi asistat la prima devoalare publică a ruperii grupării atlantiste în alte două facțiuni: să le zicem pro-americanii și germanofilii. Desigur, ambele aveau, în principiu, tot direcția Vest. Dar, cu unele ”nuanțe”.

De câștigat, în 2014 par să fi câștigat germanofilii, adică Florian Coldea, Kovesi, Blaga, Hellvig șamd, care reușesc să-și impună omul la Cotroceni, în persoana lui Klaus Iohannis.

Pro-americanii Maior, Oprea și, foarte probabil, Băsescu însuși, merseseră pe mîna lui Victor Ponta, venit pe filiera SIE. Și pierduseră.
Maior a fost obligat să plece din serviciu, fiind recuperat, ulterior, pentru ambasada din Washington.
La dărîmarea lui Ponta s-a muncit din greu, anul acesta, în paralel cu ispitirea lui Oprea să schimbe taberele.

Binomul SRI-DNA a eșuat în ambele tentative.

Citeşte articolul integral pe inpolitics.ro