Schimbarea, însă, nu este simultană în toate ţările unde se aplică, din cauza diferenţei de fus orar.

În România, odată cu trecerea la ora de vară, diferenţa faţă de timpul universal (GMT) va fi de trei ore. În restul anului, diferenţa orară faţă de ora meridianului Greenwich (GMT) este de două ore.

Ora de vară a fost introdusă, în România, pentru prima dată în 1932. Până în 1939 a funcţionat în fiecare an, între prima duminică din aprilie (în 1932 - 22 mai), ora 00,00, şi prima duminică din octombrie, ora 1,00 (ore locale). Din 1943, practica trecerii la ora de vară a fost suspendată.

În anul 1979 România a semnat Convenţia fusurilor orare, iar în anul 1997, prin ordonanţă guvernamentală, orarul de vară a fost corelat cu cel practicat în ţările UE.

Prin introducerea orei de vară s-a urmărit să se beneficieze cât mai mult de lumina naturală (a Soarelui) şi reducerea folosirii luminii artificiale.

Benjamin Franklin a sugerat, în 1784, această metodă, dar a fost aplicată, pentru prima dată, în timpul Primului Război Mondial, în 1916, de câteva ţări din Europa. Au urmat ani în care introducerea orei de vară a fost propusă de mai multe ori, dar respinsă.

La 31 martie 1918, ora de vară a fost introdusă şi în Statele Unite. Pentru o perioadă mai îndelungată a fost aplicată în SUA, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, între 3 februarie 1942 şi 30 septembrie 1945. La data de 13 aprilie 1966, legislativul american a impus respectarea orei de vară la nivel naţional, din ultima duminică a lui aprilie, până în ultima duminică din luna octombrie. Douăzeci de ani mai târziu, preşedintele Ronald Reagan a semnat un act federal pe probleme de mediu, ce conţinea şi o prevedere care solicita conservarea energiei şi respectarea DST-ului. De atunci, ora de vară a rămas stabilită pe o perioadă de şapte luni, între echinocţiul de primăvară şi cel de toamnă, Arizona fiind singurul stat american care nu a adoptat DST.

Primii care au introdus ora de vară au fost germanii, începând cu anul 1916 (între 30 aprilie - 1 octombrie). Au urmat britanicii ce au introdus ora de vară tot în 1916 (între 21 mai - 16 octombrie), apoi ţări precum: Belgia, Danemarca, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia şi Tasmania.

În prezent ora de vară, este folosită de 70 de ţări din întreaga lume, dar nu toate ţările au aceleaşi perioade pentru schimbarea orei de vară. Există multe state care au introdus doar experimental ora de vară.

China a utilizat ora de vară în perioda 1986 - 1991, iar Japonia nu a introdus folosirea orei de vară.

De asemenea ţările ecuatoriale şi tropicale nu aplică ora de vară deoarece durata zilei este egală de-a lungul anului.

Rusia a anunţat că va renunţa, din toamna anului 2011, la trecerea la ora de iarnă, după 30 de ani de la instituirea acestei practici.