Acestia pe care ii cinstim astazi ca si sfinti sunt aceia dintre zecile si sutele de mii de purtatori de zeghe din Romania comunista care au murit cu nadejdea vietii vesnice si marturisind dreapta credinta, indiferent de culoarea politica, motivul arestarii sau viata pe care au dus-o inainte. Caci suferinta indurata in inchisori, in lagare de munca fortata, in anchete sau in marea inchisoare care a devenit Romania dupa 1945, i-a inteleptit, facandu-i sa inteleaga rostul lor in mijlocul acestei suferinte: ispasirea pacatelor proprii si ale neamului intreg. A fost o generatie de jertfa pe altarul acestui neam. De aceea amintirea lor mult inflacareaza inimile noastre spre pazirea nestirbita a randuielilor stramosesti: credinta si dragostea de neam. Ei sunt sufletul si cetatea neamului nostru. Caci prin jertfa lor si a altora mai dinainte asemenea lor a dainuit neamul nostru in istorie pastrandu-se in valorile credintei. Si nadajduim sa se pastreze si de acum inainte, cu rugaciunile lor, pana la Invierea cea de obste.

Dintre cei pe care ii cinstim astazi unii au murit in inchisori, in lagare, in anchete, la securitate, altii ucisi miseleste sau executati pe intregul cuprins al tarii. Majoritatea au fost ingropati in gropi comune, in locuri necunoscute, sfintind intreg pamantul tarii. Cele mai mari si mai cunoscute centre de exterminare sunt: Aiud, Gherla, Jilava, Pitesti, Targu Ocna, Canalul, Delta Dunarii, Sighet, Mislea, Miercurea Ciuc.

Sfintii mucenici au luptat cu comunismul si cu cei ce l-au condus din umbra. Acestia cautau sa distruga asezarea si vechile randuieli crestine ale tarii. Mucenicii si-au dat trupurile lor mortii, dar cu sufletul au ramas biruitori, nefacand nici un compromis. Ei sunt stalpii si temelia credintei si ai neamului; stele si faclii purtatoare de lumina in intunericul acestui veac pierzator.

Lupta impotriva comunismului a inceput la noi in tara in 1919, la Iasi. Au cazut in aceasta lupta sfintindu-se sute de martiri inainte de anul 1945. Pe toti acestia ii numaram in ceata sfintilor de astazi.

Prin randuiala lui Dumnezeu unii mucenici au iesit vii din temnite in 1964 continuandu-si viata in sfintenie, fiind prigoniti si umiliti pana la sfarsitul vietii: Pr. Gheorghe Calciu, Pr. Ilie Lacatusu, Pr. Dimitrie Bejan, Virgil Maxim, Ioan Ianolide, Pr. Marcu, Pr. Ioan Negrutiu, Dumitru Bordeianu si multi altii. Si pe ei ii cinstim astazi impreuna cu fratii lor ce s-au savarsit in temnite.

Dintre miile de sfinti unii au fost tarani, altii intelectuali; unii militari, altii muncitori; unii studenti, iar altii preoti si monahi; si pe scurt sa zicem: au fost din toate categoriile sociale si de toate varstele. Au fost si femei multe, sotii si mame indurerate si chiar copiii.

S-a ales aceasta zi de praznuire deoarece la aceasta data, in anul 1948, s-a dezlantuit cea mai cumplita prigoana impotriva suflarii romanesti. Mii si zeci de mii de oameni au fost ridicati in noaptea de 14 spre 15 mai. De aceea s-a socotit ca fiind potrivita aceasta zi ca simbol al patimirii neamului romanesc in veacul al 20-lea.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi, Amin.

Sursa: APOLOGETICUM